Normele ortopedice ale limbii ruse - ce este?
Cuvântul "ortoepia" de origine greacă șiexact prin rădăcinile pe care le traduce ca "vorbire corectă". Prin "vorbire corectă" se înțelege pronunțarea normativă a tuturor sunetelor limbii și a accentelor poziționate corect.
Limbă literară rusă și discurs literar
Există un astfel de lucru - literatura modernăRusă (altfel - SL). Acesta este un complex uriaș de cuvinte și forme acceptabile, care sunt normele. SLRY trebuie folosite la radio, la televizor și în alte mijloace de comunicare, pe care le comunică în situații oficiale și în locuri publice cu străini. Dar, pe lângă limbajul literar, există și un discurs literar, adică un set de legi și reguli care corespund normei pronunțării anumitor sunete sau cuvinte. Normele ortoepice ale limbii ruse sunt aceste legi. Ele sunt folosite în același mediu.
Nu vorbim așa cum scriem
Principiul pe care rusulortografia - forma nemodificată a morfemului în formarea cuvintelor. Așa sa hotărât să scrie o dată rădăcina sau sufixul, astfel încât să o folosească în toate cuvintele cu acest morfem (fiecare regulă are propriile excepții, prin urmare există fenomene precum alternarea în rădăcina vocală). Cu toate acestea, este clar că nu putem pronunța întotdeauna morfemuri în mod egal, chiar dacă scriem așa. Limba noastră încearcă să ușureze într-un fel sarcinile, să schimbe ușor sunetele, să scurteze calea de la locul de formare a unui sunet la altul și, ca urmare, cuvintele sunt pronunțate puțin, nu așa cum sunt scrise. Se pare că normele ortoepice ale limbii ruse sunt legile prin care este necesară distorsionarea corectă a cuvintelor atunci când se pronunță. Aceste reguli sunt compilate de lingviști bazați pe pronunția zonelor centrale importante din Rusia - Moscova și Sankt-Petersburg, pe scurt.
Normele ortopedice de bază ale limbii ruse
A) Icahn este una dintre legile prin care se schimbă cuvintele când se pronunță. Icahn este transformarea e în și într-o poziție neimpresionată.
B) Lurking este transformarea și în s într-o poziție neimpresionată.
B) Akane este transformarea despre în și într-o poziție neimpresionată.
D) Stun este o schimbare în pronunția unui sunet sonor la perechea corespunzătoare de surzi în anumite poziții, înaintea unui alt surd, de exemplu.
E) O voce este o schimbare în pronunțarea unui sunet surd în asocierea corespunzătoare exprimată în anumite poziții - înainte de sonor (întotdeauna sonor), la începutul cuvintelor sau înainte de vocală.
Acestea sunt doar legile principale și cele mai semnificative. Pe lângă acestea, există în continuare pronunția normală a fiecărei litere, stresul corect în cuvinte și așa mai departe.
Modificări în normele de pronunție
Bineînțeles, normele ortoepice ale celor moderneLimba rusă poate fi diferită de normele, de exemplu, din secolul XIV: atunci în viața de zi cu zi, persoana rusă avea un set complet diferit de limbi și un alt vocabular. Spre deosebire de SLRY, discursul literar este deținut sau nu poate fi deținut de departe nu toate. În diferite regiuni ale Rusiei sunetul cuvintelor este distorsionat în moduri diferite: în regiunea Vologda, de exemplu, circumferința este larg răspândită, adică schimbarea și pe despre într-o poziție neimpresionată, iar în partea de sud scrisoarea g pronunțate în mod ucrainean - cu înmuiere.
Limbile altor țări au, de asemenea, legi propriidistorsiunile cuvintelor, la fel ca și normele ortoepice ale limbii ruse. Unii dintre ei chiar au influențat ortografia. În Belarus, de exemplu, principiul fonetic al scrisului este folosit în general, adică în cazul formării cuvintelor, aspectul original al morfemului poate fi schimbat dacă pronunția sa sa schimbat. Și în turcă, finlandeză și în altele, un fenomen cum ar fi sinharmonismul sau altfel - armonia vocală este obișnuită. Faptul este că, datorită caracteristicilor gramaticale ale limbajului, cuvintele din ea pot fi foarte lungi, iar limba pur și simplu nu este capabilă să pronunțe atât de multe vocale și consoane diferite. Prin urmare, există un sincarmonism - asimilarea tuturor vocilor unei singure percuții.
În timp, normele ortoepice ale limbii rusese schimbă. În unele cazuri, de exemplu cu accente, acest lucru se întâmplă destul de repede. Dar totuși, capacitatea de a stăpâni discursul literar rusesc modern este necesară pentru o persoană inteligentă.
