Materia este o realitate obiectivă sau subiectivă?

Se știe că materia este o categorie de filozofie,care servește pentru a descrie realitatea obiectivă, expusă de simțurile umane, dar care nu depind de existența lor. Materia este concentrată într-o gamă imensă de obiecte, sisteme și forme și, din moment ce este în mișcare constantă, este inerentă dezvoltării de sine, care în cele din urmă duce la apariția vieții și poate gândi la ființe. Materia însăși este inepuizabilă și are o organizare ordonată, în timp ce este inseparabilă de formele de mișcare.

Dacă luăm în considerare formele de bază ale existenței materiei, trebuie menționat faptul că F. Engels a evidențiat cinci dintre ele:

1. câmpuri fizico-electromagnetice, valuri și gravitaționale, sisteme spațiale etc.

2. Forma chimică - atomi, molecule, complexe macromoleculare.

2. Biologică - întreaga biosferă, inclusiv omul.

3. Forma socială a existenței materiei este societatea și omul.

4. Mecanic - mișcare, adică o schimbare în spațiul de poziție.

Totuși, materia este o substanță care nu o facese reduce doar la aceste forme de existență, deoarece în lume există și alte tipuri de realitate obiectivă, care au o calitate diferită. Aceasta include timpul și spațiul. Timpul exprimă secvența cursului proceselor fizice, durata lor și ordinea succesiunii lor. Spațiul exprimă existența în comun a lucrurilor sau distanța lor una de alta, precum și ordinea amplasării lor relativ una de cealaltă.

Astfel, având în vedere ce forme poate lua această substanță, putem distinge următoarele proprietăți unice ale materiei:

1. Neutralitatea în timp și nelimitat în spațiu, deoarece materia nu are nici început, nici sfârșit.

2. Dezvoltarea constantă, precum și tranziția de la un stat la altul, care vorbește despre abilitatea sa de a apărea într-o altă formă în cazul dispariției unei anumite specii din ea.

3. Prezența cauzalității, adică dependența apariției obiectelor și a fenomenelor asupra factorilor externi.

4. Reflecția, care este prezentă în toate procesele în desfășurare și nu depinde de influențele externe. Cea mai înaltă formă de reflecție este considerată gândire abstractă.

Pe baza acestor proprietăți s-au evidențiat multe legi, care sunt folosite în filosofie, dialectică, fizică și alte științe.

Astfel, materia este o substanță caracterizată prin contradicție, relativitate și absolutism.

În orice doctrină filosofică are interpretarea ei proprieconceptul de "materie" se explică prin căutarea unui răspuns la întrebarea a ceea ce a apărut înainte: ea sau conștiința. Învățăturile idealești neagă existența obiectivă a acestora, alții susțin ideea că materia, generată de spirit, dezvoltă și creează o lume materială. Cu toate acestea, filosofia identifică materia, nu numai ca o realitate materială, ci ca o întreagă natură, care acționează ca o realitate obiectivă și are un semn de universalitate.

Astfel, există trei etape de evoluțieconceptul de "materie", pentru care următoarele interpretări sunt tipice: un lucru, o proprietate și o atitudine. Prima etapă este legată de căutarea unui obiect specific, care constituie principiul fundamental al tot ceea ce există pe Pământ. Această bază ar trebui să servească drept substrat, de exemplu apă sau aer. În viitor, natura lucrurilor este redusă nu atât la prezența unui substrat, cât și la prezența anumitor proprietăți, de exemplu masa, purtătorul căruia este o anumită structură a stării primordiale (atomi, elemente etc.). În timp, conceptul acestui concept se schimbă. În plus, materia este o substanță care, acționând asupra simțurilor, este capabilă să provoace anumite senzații. Prin urmare, această categorie filosofică se referă numai la faptul că este o realitate obiectivă care există independent de conștiința umană, dar este afișată.

</ p>>